Adunand conditii extreme pe plan topografi dar si climatic, muntele este un mediu ostil constructiilor. Timp de mii de ani, doar pastorii s-au aventurat in acest mediu, cu speranta de a gasi o sursa bogata de hrana pe timpul verii pentru turmele lor. Pe la inceputul secolului XX, cautarea „aerului curat de munte” a provocat construirea primelor sanatorii pentru anumite cure. La acea data inca nu era dovedit stiintific beneficiile aerului curat de la munte asupra sanatatii.

Abia dupa al Doilea Razboi Mondial, schiul devine popular iar turismul alpin incepe sa se dezvolte datorita numarului tot mai mare de turisti alpini in cautarea celor mai bune pante pentru schi. In frenezia cautarii aurului alb se dezvolta Grenoble in Franta si Maribor in Slovenia, acestea fiind doua dintre cele mai mari orase alpine, aflate la doar 214 si 275 metri altitudine. Acestea sunt rapid declasate de catre Zurich si Geneva, cu o altitudine medie de 400 metri.

Orasul montan este un oras tanar, constituit in mare parte din spatii de cazare pentru vacantieri. Dificultatile impuse in constructii de catre altitudine, accesul ingreunat dar si caracteristicile constructiei (provizorie in general, fara accent pe confort) au dus la aparitia unor noi concepte, inovante.

Arhitectura montana capata un stil specific, total diferit de cel al oraselor de la joasa altitudine, ba chiar devine un „must” dupa anul 1980 cand fiecare statiune pune accent pe stilul arhitectural pentru a se potrivi cu mediul inconjurator intr-un mod armonios, fara a face sacrificii asupra confortului. Planurile urbane impun folosirea materialelor naturale precum lemnul si piatra (cel putin la exterior) dar si a unei palete de culori care sa fie in concordanta cu aceste materiale, deci cu mediul inconjurator.

Muntele a devenit un loc de distractii, cu o puternica dimensiune festiva, ceea ce a impus arhitectilor nevoia de a oferi un aspect de sat de vacanta, viu, in care fiecare zi este o sarbatoare.

Unele dintre cele mai mari statiuni mondiale s-au nascut dupa al Doilea Razboi Mondial, sau chiar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, precum Courchevel.

In Romania, majoritatea statiunilor de schi, duc lipsa unui plan urbanistic sau nu este respectat de acel plan urbanistic. Motivele? Majoritatea proprietarilor de unitati de cazare „se pricep la toate” sau acea pensiune sau hotel TREBUIE sa fie asa cum vrea el, respectiv de culoare roz, galben sau alte culori magnifice care nu ar trebuie puse pe exteriorul unei cladiri, cu atat mai putin la munte.

Cred ca totul provine din lipsa implicarii autoritatilor locale si centrale responsabile cu promovarea turismului pe termen lung dar si al fiecarui individ, lipsit de o anumita finete si cultura sociala.